| |
Gimnastica sportiva este
unul dintre cele mai frumoase sporturi, oferind un spectacol
de mare virtuozitate, maiestrie si arta. Ea a ajutat la
cunoasterea tarii noastre, ducand faima acestei discipline
in cele mai indepartate colturi ale lumii, ridicand sportul
romanesc pe cele mai inalte culmi ale gloriei.
Care dintre voi nu a auzit
de Nadia? Care dintre voi, dragi fetite, nu si-a dorit ca
intr-o zi sa fie ca ea sau chiar sa o intreaca? La J.O.
de la Montreal (1976) succesul ei a atins neantrecute glorii,
fiind aleasa ca cea mai buna sportiva, «numarul unu»
mondial.
Din nenumaratele anchete
interne si internationale s-a dovedit a avea o superioritate
ce nu a mai avut-o nici o alta sportiva pana atunci. Marea
ei popularitate a intrecut cele mai mari vedete de ieri
si de azi ale sportului, ba mai mult, si ale starurilor
cinematografului si ale televiziunii.
Datorita prezentei Nadiei
Comaneci in Canada, in dialectul «quebecois»
exista un cuvint nou «Nadiesc» care inseamna
superlativul absolut al frumosului, al grafiei, gingasiei,
preciziei, egaland perfectiunea, atingand sublimul artei.
In fiecare dintre voi exista o «Nadie», trebuie
descoperit doar secretul prin care veti putea obtine mari
succese, care consta, de fapt, in munca, perseverenta, darzenie
si foarte multa vointa.
Termenul de «gimnastica» vine de la cuvaintul
grecesc «gymnos» care inseamna gol, dezbracat,
deoarece grecii executau exercitiile fizice in «palestrele»
si «gimnaziile» lor, fara imbracaminte.
Parcurgand treptele de evolutie
ale societatii, gimnastica s-a confundat cu educatia fizica
si a evoluat din timpurile cele mai indepartate si pana
in zilele noastre. Astfel, egiptenii preconizau o educatie
fizica armonioasa, pentru formarea multilaterala a omului,
prin practicarea exercitiilor fizice, a muzicii si a dansului;
hindusii dadeau o deosebita importanta exercitiilor fizice
avand un sistem de gimnastica si educatie fizica denumit
«Pranaiama».
La chinezi gasim un sistem
de gimnastica respiratorie recomandat ca mijloc de aparare
a organismului impotriva imbolnavirilor, creat de medicul
Kong Fu (cu 2698 ani i.e.n.). Poporul care a acordat insa
cea mai mare importanta exercitiilor fizice este cel grec.
El a creat cuvantul «gimnastica» pentru a da
un nume generic totalitatii exercitiilor fizice practicate
in scopul de a contribui la intretinerea sanatatii, la intarirea
corpului si la infrumusetarea vietii spirituale. In conceptia
lor au existat trei laturi: igienica, militara si armonica.
Latura militara a fost fundamentata si practicata de catre
spartani, iar latura idealului armonic de atenieni.
In sec. XVII apar scoli
si sisteme de gimnastica. Cel care a inventat aparatele
de gimnastica (bara fixa si paralelele) a fost reprezentantul
scolii vechi germane Frederic Ludwig, iar cel care a pus
bazele sistemului de «gimnastica suedeza» a
fost P.H. Ling.
La noi in fara se aminteste
pentru prima data de introducerea gimnasticii ca materie
de invatamant in a doua jumatate a secolului al-XVIII-lea
la «Scoala Domneasca de la St. Sava». Una dintre
figurile luminoase si sustinatorul gimnasticii lui Frederic
Ludwig a fost Gheorghe Moceanu. In 1981 s-au implinit 110
ani de cand dascalul ardelean Gheorghe Moceanu - venit de
la Cluj la Bucuresti - infiintase pe langa societatea «Tirul»,
prima «Scoala de gimnastica pentru scolari»!
Astfel Gheorghe Moceanu
(1835-1909) devine primul pedagog roman care a cautat sa
introduca exercitiile fizice in activitatea elevilor. Iata
cateva actiuni pentru care amintirea sa va ramane perena:
la sugestia sa se legifereaza introducerea gimnasticii in
armata; utilizeaza dansurile nafionale ca mijloace de educatie
fizica; introduce (in 1864) gimnastica in licee ca obiect
facultativ; scrie si publica (in 1869) prima «Carte
de gimnastica»; initiaza gimnastica acrobatica; scrie
o lucrare despre gimnastica feminina.
Ramurile gimnasticii
Dupa scopul urmarit si mijioacele
specitice de practicare, gimnastica poate fi impartita in
urmatoarete ramuri:
|
|
| |
Gimnastica de baza se adreseaza
tuturor varstelor si se poate practica oriunde, chiar si acasa,
cuprinzand exercitii simple, libere. Gimnastica igienica poate fi
practicata de la orice varsta, pana la cea mai inaintata. Exercitiile
de gimnastica igienica executate dimineata au scopul de «a
trezi», de «a inviora» organismul, de aceea poarta
denumirea si de «gimnastica de inviorare».
Gimnastica in productie foloseste
exercitiile de gimnastica in scopul de a intari sanatatea, de a
inlatura oboseala si de a mari capacitatea de lucru. Gimnastica
ajutatoare pentru alte sporturi este reprezentata prin exercitiile
imprumutate diferitelor sporturi sau jocuri sportive, ridicand calitativ
valoarea pregatirii sportive.
Gimnastica medicala contribuie la
refacerea capacitatii de munca a organismului in urma unor accidente
survenite sau a imbolnavirii organismului. De asemenea ea mai contribuie
la corectarea unor deficiente fizice sau vicii de atitudine, adresandu-se
deci numai unei categorii de copii, tineri si adulti.
Gimnastica sportiva este ramura
gimnasticii cu caracter competitiv, desfasurata pe baza unui program
de exercitii diferentiate pe categorii de virsta, sex si valoare,
in vederea ridicarii maiestriei sportive. Aceasta disciplina sportiva
presupune o pregatire speciala, datorita aparatelor care, fiecare
dintre ele avand caracteristici deosebite, ofera posibilitatea de
a transforma exercitiul respectiv intr-un minunat spectacol. Gimnastica
sportiva se poate practica de la varsta de 5-6 ani, iar rezultatele
se pot culege dupa cel putin 6-7 ani de munca, asa cum dealtfel
s-a petrecut si cu Nadia Comaneci si cu ceilalti gimnasti de valoare,
fete si baieti.
Aparatele folosite sau probele in
gimnastica sportiva pentru fete sunt: paralelele inegale, barna,
solul si calul pentru sarituri. Pentru baieti paralele egale, calul
cu manere, inelele, solul, bara fixa si calul pentru sarituri.
La concursuri exercitiile la aceste aparate se impart in doua categorii:
- exercitii impuse sau obligatorii,
care sunt alcatuite de Federatia de Gimnastica pentru toate aparatele
si toate categoriile de varsta, sex si clasificare sportiva, concurentii
avand obligativitatea sa le execute in concurs;
- exercitii liber alese, care, spre
deosebire de cele obligatorii, sunt compuse de concurenti si antrenorii
lor,
in concordanta cu cerintele stabilite de Federatia de gimnastica.
Atat exercitiile libere cat si cele impuse sunt apreciate in timpul
concursului de catre arbitri. Ei urmaresc modul de executie, gradul
de dificultate si originalitate a elementelor pe care le contin,
precum si valoarea artistica a combinatiilor, a legaturilor dintre
elementele care formeaza exercitiul respectiv. Valoarea exercitiilor
se apreciaza in note de la «0» la «10»,
ultima fiind nota maxima din care arbitrii scad suma greselilor
comise de concurent in proba respective, luandu-se in consideratie
si zecimalele; apoi se arata nota acordata pentru executie.
La fiecare aparat exista o brigada
de arbitri, compusa din cate 4 arbitri si un arbitru principal,
iar nota acordata este constituita din media celor patru note. Nota
maxima s-a acordat pentru prima data in istoria gimnasticii la J.O.
de la Montreal, unde micuta noastra Nadia a obtinut 3 medalii de
aur (individual compus, barna, paralele inegale) si 5 note de 10
(tehnicienii de la calculatoarele electronice nefiind pregatiti
sa exprime nota maxima, deoarece niciodata nu s-a mai intimplat
acest lucru, au fost nevoiti sa arate nota 1,00). La J.O. de la
Moscova (1980) a cucerit medalia de aur la barna si sol.
Gimnastica ritmica moderna, sau
artistica dupa cum era denumita mai demult, este o alta ramura a
gimnasticii sportive, dar cu caracter pur. Ea si-a facut loc pe
taramul competitional mult mai tirziu decat gimnastica sportiva
la aparate. Pentru prima data s-au alcatuit regulamente de concurs,
categorii si programe de concurs in Uniunea Sovietica.
La noi in tara s-a initiat primul
concurs in anul 1956. Apoi s-a extins, a devenit o ramura de sine
statatoare, cu concursuri interne si internationale si regulamente
intocmite de Federatia de specialitate. Ca si la gimnastica sportiva,
exercitiile sunt impuse si liber alese. Aparatele folosite sunt
obiecte portative, iar exercitiile alcatuite pot fi libere fara
sau cu obiect portativ.
Acestea sint: mingea, cercul.coarda, panglica, esarfa.O importanta
deosebita o are acompaniamentul muzical, toate exercitiile si miscarile
trebuind sa fie in concordanta cu caracterul si ritmul muzicii.
VOCABULAR
- Coborarea «Comaneci»
de la paralele - din stand pe maini pe bara de sus, coborarea
corpului inspre locul sprijinului cu mainile, intrare in subbalansare
cu iesirea corpului in afara barei si intoarcere de 180 de grade
urmata de salt grupat inapoi.
- Din Balans inapoi de pe
bara de sus - un alt element la paralele executat prima
data de Nadia Comaneci: departarea picioarelor si subsalt cu
reprinderea barei de sus in pozitia de atarnat pe bara de sus.
- Flic-flac (sau rasturnare
prin saritura inainte sau inapoi) - este o miscare rapida ce
se executa in plan sagital, cu corpul in usoara extensie, trecandu-se
greutatea corpului de pe maini pe picioare, printr-o scurta
faza de zbor a corpului inainte (flic-flac inainte) sau inapoi
(flic-flac inapoi).
-Indreptari - se executa
din pozitia cu corpul indoit si prin arcuirea coloanei vertebrale,
in urma actiunii de intindere a picioarelor din articulatia
coxo femurala si a bratelor din articulatiile coatelor, executantul
se desprinde de pe sol, trece printr-o scurta faza de zbor si
aterizeaza in stand.
- Saltul - miscarea de
rotare libera a corpului in aer, de cel putin 360 de grade,
in urma actiunii de desprindere a picioarelor de pe sol, dupa
care are loc aterizarea corpului intr-o pozitie cat mai apropiata
de aceea de plecare - stand. Se poate executa inainte, inapoi,
cu corpul ghemuit sau intins, cu intoarcerea corpului in timpul
zborului, sau lateral.
|
|
